"Kami"

by **matsumoto** Sun Oct 31, 2010 11:01 pm

PRIMELE MITURI
Miturile si legendele care istorisesc nasterea lumii - adica separarea cerului si al pamantului - sunt cuprinse in doua antologii de istorisiri Kojiki - istorisiri din timpuri stravechi - si Nihon Shoki care regrupeaza in buna masura analele oficiale ale Japoniei.
Potrivit mitologiei japoneze, trei divinitati au dat nastere la sapte generatii de zei. Ultimul cuplu a fost numit Izanagi si Izanami. Primind ca misiune consolidarea si feritlizarea Pamantului, ei l-au examinat de pe "podul plutitor al cerurilor". Apoi au creat apele, insulele si au avut numerosi descendenti. Atunci cand Izanami a murit, Izanagi, disperat, a coborat in Infern pentru a-si recapata sotia, dar aceasta a refuzat sa paraseasca lumea subpamanteana. Furios, Izanagi s-a intors pe Pamant unde s-a lepadat de toate cesmintele si s-a purificat in apa, dandu-le astfel nastere lui Amaterasu - zeita Soarelui si a Luminii - , lui Isukyomi - Luna, regina Noptii, si in cele din urma, lui Susanoo - stapanul Marilor.
Intr-o zi, speriata de o imensa galagie, zeita Soarelui s-a refugiat intr-o pestera, astupand intrarea cu o piatra enorma. Descumpaniti, zeii s-au sfatuit, fara sa se gandeasca insa la argumente cu care sa o faca pe Amaterasu sa iasa din pestera; deodata, tanara Ama no Uzume - zeita Rasului - a inceput sa danseze. Ea a pus pe jos coliere din pietre pretioase si o oglinda in fata intrarii in pestera; transpusa de ritmul dansului, s-a dezbracat pe rand de vesmintele sale si, complet goala, batea ritmic cu piciorul, miscandu-se lasciv si euforic. Toti zeii au izbucnit in ras. Amaterasu, intrigata, s-a aventurat afara din pestera si a intrebat care e pricina vacarmului. Uzume a raspun ca zeii se bucurau pentru ca au gasit in sfarsit o zeita mai frumoasa decat insasi Amaterasu. Aceasta a facut cativa pasi in exterios zarin bijuteriile, dar mai ales oglinda, reflectandu-i propria imagine. Intr-o clipita zeul Fortei a inchis la loc pestera, si astfel a revenit Lumina pentru totdeauna in lume.
PERIOADA JOMON (11 000 I.H - 300 I.H)
Daca acest mi atempora sta la baza Creatiei, este greu - in stadiul actual al cunoasterii - sa se avanseze studiul preistoriei dincolo de anul 11 000 inaintea erei noastre. Din aceasta perioada - numita Jomon - ne-au parvenit urcioare funerare si vase mari din lut ocru, decorate cu sfori impletite; ele sunt opera primelor triburi care au populat insulele Ryukyu si Hokkaido. Descoperirea - in straturi adanci ale pamantului - a unor obiecte de piatra taiata si slefuite, a unor vase din lut cu forme si motive din ce in ce mai elaborate, mergand pana la schitarea figurii umane, a facut posibila stabilirea - doar pentru perioada Jomon - a sase subdiviziuni, permitand parcurgerea evolutiei si a deplasarii polulatiilor supuse eruptiilor vulcanice si cutremurelor de pamant.
Aceste subdiviziuni pun in evidenta existenta a cel putin doua tipuri de populatii: una care se stabilise inspre portiunile dinspre nord si est, venita din Siberia prin Sahalin, iar cealalta in sud, venita fara indoiala din China si Coreea. In urma studierii harponului, a varfurilor de sageti, a bijuteriilor in forma de colti, cat si a urmelor cultului jertfelor, primul tip pare ca statea la originea tribului Ainu - populatiile traind in nord, aproape de Siberia - al carei animal totemic era Ursul.
PERIOADA YAOY (300 I.H - 300 D.H)
In timpul perioadei Yaoy, cel de-al doilea tip de populatie - ocupand Japonia - se sedentarizeaza. Cultiva orezul, foloseste unelte din lemn si fier, si realizeaza primele tesaturi. Mortii sunt inhumati in recipiente incapatoare, inconjurati de obiecte familiare, conform obiceiului din China. Astfel au putut fi regasite tot felul de obiecte din bronz, datand din primul secol inaintea erei noastre: oglinzi, arme, bratari etc. Sapaturile au scos la iveala mai ales clopote denumite "dotaku" , imbodobite cu motive geometrice, reprezentari stilizate umane sau animale. Se ignora deocamdata functia pe care o indeplineau.
De-a lungul timpului isi fa aparitia asa-numitele "kuni" , mici state conduse de un lider civil si totodata religios - "saman". Luptele care se poarta intre aceste state - Stat provoaca deplasari ale populatiei spre nord, in regiunea Kinai, care ulterior va deveni Yamato ( denumirea Japoniei ca entitate culturala ). In secolul intai al erei noastre, "Hanshu" - text ce evoca istoria dinastiei Han in China - mentioneaza o tara numita "Wa", situata in marea orientala. Acest text poate fi considerat ca fiind prima dovada scrisa a existentei unor clanuri sau regate care - organizandu-se sub autoritatea imparatului mitologic "Jinmu" - aveau sa alcatuiasca Japonia. Dinastia imperiala - avandu-si probabil obarsia intr-un clan care va fi fost mai avansat decat celelalte - il revendica la originea sa pe "Ninigi", nepotul zeitei Soarelui, Amaterasu cea rosie, corelandu-se astfel cu inceputurile mitice alea Japoniei.
EPOCA "TUMULILOR"
Incepand cu secolul al treilea al erei noastre, cei mai de seama membri ai clanurilor isi ridica monumente funerare avand forma unor "tumuli" - asa-zisele "kofun" - in care sunt depuse numeroase obiecte de valoare: oglinzi din bronz, bijuterii din jad, sabii din fier. Sarcofagele din piatra sau din pamant ars, decorate cu picturi in ocru rosu, albastru sau alb, sunt inconjurate de sculpturi "haniwa", reprezentand colibe, personaje si animale, destinate sa-l insoteasca pe mort in lumea de dincolo (fara indoiala substitute ale sacrificiilor de odinioara). Aceste haniwa sunt asezate pe un tub din pamant ars si apoi infipte in pardoseala. Pot fi considerate, pe buna dreptate, ca fiind primele sculpturi ale Japoniei, cele care, inaintea zeilor, vegheau asupra imparatiei umbrelor.
SHINTOISMUL
Rezultatele sapaturilor nu ne permit sa ne facem o parere despre cu se vor fi prezentat credintele primelor triburi. Abia pe la inceputul secolului al treilea apar primele forme ale unui cult legat de cultura orezului: si anume cultul shinto primitiv ( "Shinto insemnand "Calea Zeilor" ). La origine lipsit de ritual si fara temple, el s-a ivit nemijlocit din mituri si din viata oamenilor in simbioza cu natura. Acestia isi ancorau in credinta forta si temerile, iar religia shinto - prin intermediul careia se manifesta aceasta relatie - este legata de radacinile lor cele mai profunde. De-a lungul secolelor ea va constitui identitatea si permanenta poporului japonez, inlesnindu-i sa abordeze si chiar sa asimileze - fara sa-si piarda identitatea - toate influentele spirituale si intelectuale. Taifunurile, eruptiile vulcanice, forta stancilor si a apelor le-au inspirat dintotdeauna japonezilor certitudinea unei energii interne a lumii, cat si a unei fragilitati efemere a formelor supuse timpului. Omul insusi face parte din cosmos; el nu poseda nici o individualitate care sa-l separe de unitatea primordiala. Nici un element nu este conceput separat de ansamblul in care cicula energia. Vidul nu este altceva decat o materie subtila, imperceptabila ochiului nostru, in care se tes legaturi intre diferite elemente ale universului.
Aceasta interpretare a vizibilului si a invizibilului a favorizat aparitia aventurilor legendare ale unui intreg popor de zei - "kami". Aceste puteri benefice sau malefice - adapostite de plante, copaci, pietre si animale - sunt nascocite de imaginatia oamenilor, care se temeau de ele in aceeasi masura in care le venerau, marcandu-le prezenta nevazuta prin franghii groase, de care agatau dorinte si rugaciuni. La Nara, cerbii si caprioarele sunt sacre si venerate; la Fushimi, unul dintre cele mai mari temple shintoiste este consacrat vulpii Inari; iar la Nachi, obiectul cultului il reprezinta cascada.
CULTUL ZEILOR (KAMI)
Din secolele al saptelea si al optulea, nenumaratele divinitati shinto sunt obiectul unor culturi, ofrande si ceremonii care aveau loc in sanctuare si in temple remarcabile prin forma acoperisului. Arhitectura este conceputa in stransa legatura cu natura; vasele "torii" (porticuri) de un rosu aprins semnalizeaza intrarea in temple care se succed, de-a lungul unor alei, pana in inima padurilor. Chiar si pe camp, la poalele dealurilor sau la margine de drum, calatorul intalneste modeste constructii din lemn, dedicate unor "kami" locali sau spirite ale locului.
Acestea sunt amestecate in viata cotidiana, facand obiectul unor sarbatori - "matsuri" legate de riturile agrare. In fiecare casa, un altar shinto domestic permite venerarea spiritelor stramosilor sau al unui anumit kami familial, prin ofrande rituale de orez, fructe si betisoare parfumate. Pentru japonezi lumea invizibila este la fek de reala ca aceea in care se desfasoara "viata trecatoare". Toate evenimentele importante sunt asociate unui ritual shinto, in care oficiaza preotii.
NOTA
In apropiere de Kyoto, la Fushimi, un complex de temple, de torii si de capele votive este dedicat zeului vulpe Inari, precum si a solilor lui care sunt vulpile "Kitsune". Primele cladiri apartinand acestui sanctuar shinto au fost ridicate in 711. Pelerinii vin pentru a-si depune dorintele de prosperitate si ofrandele la statuile zeului vulpe din piatra purtand la gat o esarfa rosie, semn al puterii sale.
La Fushimi ca si in alte locuri, o franghie din paie rasucite spre stanga inconjoara trunchiul copacilor care au mai mult de 100 de ani, indicand astfel natura lor sacrasi respectul datorat spiritului ce salasluieste in el.. Hartii albe, adresate zeilor - impaturite conform ritualului, sunt agatate de franghie.