Civilizatie budista

Cand in 522 emisari ai Imperiului coreean din Packhe i-au adus in dar imparatului Japoniei o statuie din bronz aurit reprezentandu-l pe Buddha, precum si textele sacre, shintoismul era deja puternic inradacinat. Vor urma numeroase si violente conflicte interne intre cei de credinte diferite, pana cand printul Shotoku avea sa instituie buddhismul drept religie de stat in anul 592.
BUDDHISMUL SE IMPLEMENTEAZA IN JAPONIA
In secolul al saselea buddhismul, originar din India, patrunde in Japonia prin China si Coreea, tari in care circulau numerosi calugari. Dupa o perioada de conflicte care au pus fata in fata cele doua religii s-a produs un fel de sincretism, buddhismul impregnand toate straturile societatii.Shintoismul, punte catre stramosi si forte invizibile ale pamantului, prezideaza toate elementele vietii, fie ele personale sau oficiale, in vreme ce buddhismul defineste respectarea riturilor: invocatii si disciplina interioara, care pot face posibila accederea la Iluminare, sau, "starea lui Buddha".
Primul mare templu buddhist - Hojoki - a fost ridicat la Asuka, aproape de Nara, orasul care a fost capitala in secolul al saptelea si a denumit totodata aceasta perioada istorica a Japoniei. Raspandirea Buddhismului in Japonia - unde nu exista inca o limba scrisa sistematizata - s-a infaptuit in limba chineza. "Sutrele" (texte sacre vehiculand invatatura lui Buddha) au contribuit astfel intr-o maniera determinata la implementarea culturii chineze, prin intermediul limbii vorbite si scrise, care avea sa ramana vreme indelungata mijlocul de exprimare a clasei cultivate si aristocratiei. Tot pe cale scrisa ajung in Japonia toate textele legislative si literare chinezesti importante. Printului Shotoku i se atribuie prima constitutie japoneze (aproximativ in anul 604), redactata in limba chineza. Este un cod moral si in egala masura un ghid de comportament particular si social: "Armonia este bunul cel mai de pret." "Toti suntem rand pe rand intelepti si nebuni; este un cerc fara sfarsit."
La inceput act politic, fiind impus de print intregii natiuni, buddhismul va deveni liantul intre imparat, nobilime si cler, cu alte cuvinte forta de coeziune a societatii japoneze.
NARA, CAPITALA POLITICA SI RELIGIOASA
Conform credintei shinto, moartea este o intinare, astfel incat obiceiul cerea curtii sa-si schimbe resedinta dupa disparitia imparatului, iar succesorul acestuia sa construiasca, odata cu inaugurarea domniei sale, un palat nou, intr-un loc pur.
In 710, curtea s-a instalat la Nara, unde toate familiile de vaza ale nobilimii au pus sa fie construite temple in care includeau, pe langa sanctuarul rezervat cultului, cladiri destinate studiului doctrinei si al textelor sacre, filosofiei, stiintelor, artelor, folosirii plantelor medicinale etc. Treptat, sute de calugari au impanzit templele si manastirile (Horyuji - edificat la cativa kilometri, Kofukuji, Toshodaiji, Todaiji etc).
Fiecare comunitate in parte (numita in general secta, pentru a traduce termenul "shu") se consacra propagarii buddhismului, prin invataturi distincte si complementare. Aceste abordari diferite erau exprimate atat prin reguli de viata, cat si prin initieri de ordin ezoteric (rezervate unui numar restrans de eruditi), referitoare la locul individului in spatiu si timp, plecand de la principiul ca partea si intregul se includ reciproc.
Imparatul Shomu, care a domnit in a doua parte a secolului al optulea, a organizat regatul pe principiul unei imense "mandala" ( figura geometrica reprezentand simbolic, prin imbinarea formelor si culorilor, universul. In timpul domniei sale, la Nara, a fost ridicat celebrul Todaiji, consacrat lui Buddha Vairocana, simbol al universului care salasluieste in mijlocul florii de lotus cu o mie de petale; acest templu era cel mai mare edificiu din lemn din lume. In aceeasi perioada au fost distribuite milioane de exemplare de "sutra" si imagini sacre gravate in lemn, destinate pelerinilor; acestea sunt cele mai vechi documente imprimate in Japonia.
PANTEONUL BUDDHIST, SURSA DE INSPIRATIE PENTRU ARTISTI
Panteonul buddhist cuprinde un numar mare de Buddha, Bodhisattva (divinitati care pe Calea Iluminarii sunt asistenti ai lui Buddha), regi gardieni (myoo) si divinitati ale Infernului (enma si oni). Ei au devenit incepand cu secolul al saptelea cea mai importanta sursa de inspiratie a sculptorilor si pictorilor, care aproape intotdeauna au ramas anonimi, dar ale caror opere au reusit sa atinga o frumusete si o perfectiune divina. Amida, cel mai celebru dintre Buddha, este protectorul neamului omenesc, pe care il intampina in Paradisul de la Apus; este deseori reprezentat in spatele muntilor, cu capul descoperit si imbracat in stil indian; El ia cerul si pamantul drept martori ca nu va intra in Nirvana atata vreme cat ii va ramane un singur om de salvat. Dainichi Nyorai este divinitatea principala a sectelor ezoterice, ai caror discipoli se dedicau studiului aprofundat al Doctrinei. Fugen Botatsu, divinitatea intelegerii si a compasiunii, patrunde motivatiile tuturor actiunilor umane; de asemenea, lui i se atribuie darul de a prelungi viata. Este reprezentat in pozitie de lotus purtat de unul sau mai multi elefanti albi; poate avea zece sau douazeci de brate. Kanon Bosatsu este cel mai venerat Bodhisattva in Japonia, cel care vine in ajutorul tuturor oamenilor. A fost unul dintre cei doi insotitori ai lui Amida. Il regasim sub sapte infatisari diferite: Senju Kanon, inconjurat de un halou de o mie de brate si patruzeci de maini, tinand fiecare cate un atribut simbolic sau executand o "mudra" (gest avand o semnificatie sacra); Nyoirin Kanon, cu sase brate, stand pe un lotus; Juichinren Kanon avand unsprezece fete; Sho Kanon cel milostiv stand intotdeauna la dreapta lui Dainichi; Bato Kanon cu trei ochi si optsprezece brate si Fukukensaku Kanon divinitatea lumii aparentelor.
Cat despre Miroku Bosatsu, acesta este viitorul Buddha; el va cobora pe pamant dupa cinci mii sase sute saptezeci de ani de la intrarea lui Buddha in Nirvana. El este acela care a revelat secretul doctrinei Mahayana, ceea ce l-a facut sa fie deosebit de venerat.
Jizo Bosatsu este Boshisattva, cel care intervina in toate imprejurarile pentru a salva fiintele umane; fiind protectorul copiilor, este venerat in mod special. Intotdeauna reprezentat sub infatisarea unui zeu tanar si frumos, chipul sau raspandeste o seninatate stralucitoare. Stand in picioare pe un lotus deschis, invesmantat in roba calugarilor, el tine in mana stanga giuvaierul sacru si in cealalta un baston de pelerin, ale carui inele produc un sunet linistitor.
MYOO SI ONI
Myoo sunt mesagerii celor mai de seama cinci Buddha. Fudo Myoo - cel mai important dintre toti, manifestare a lui Dainichi Nyorai - este inconjurat de flacari ce simbolizeaza puterea sa; intr-o mana tine o sabie cu care intrerupe viata, iar in cealalta o franghie pentru a-i prinde pe cei care au incalcat legea lui Buddha. Daitoku Myoo - cea mai infricosatoare manifestare a lui Amida - este de asemenea inconjurat de flacari; el este mai puternic decat un dragon si a reusit sa-l invinga pe Enma Hoo, regele Infernului. Ceilalti sunt Gozanze Myoo, Gundari Myoo si Kongoyasha Myoo.
Enma Hoo, regele Infernului, este totodata si judecatorul suprem, dar nu-i judeca decat pe barbati, lasandu-i surorii lui sarcina de a hotara soarta femeilor. Enma Hoo este asistat de numerosi demoni (oni), capabili sa ia tot felul de forme amestecandu-se in lumea celor vii, dar fara a fi cu adevarat periculosi.
CALUGARI VENERATI PRECUM ZEII
Atat sculpturile, cat si picturile ii infatiseaza pe cei mai de seama calugari si fondatori de secte. Lucrarile sunt amplasate in temple si in manastiri, fie pentru a veni in sprijinul meditatiei religioase, fie pentru a fi venerate de catre pelerinii care adesea achizitionau reproduceri ale acestor portrete pe a le aseza la loc de cinste pe altarele caselor lor.
Sase secte ale invataturii buddhiste se dezvolta la Nara in secolul al saptelea, bazandu-se pe texte indiene in sanscrita si "sutra" caligrafiate de calugari si literati japonezi in limba chineza clasica. Numarandu-se printre cele mai celebre secta Ritsu a fost fondata in secolul 754 de catre calugarul chinez care a adoptat numele de Ganjin. Fiind atins de orbire, calugarul recita sutra pe care o invatase pe de rost.
Alt calugar, mare maestru in transmiterea doctrinei, Saicho, va fi fi cunoscut mai tarziu sub numele de Dengyo Daishi (daishi insemnand mare profesor, respectiv maestru). Initiat la paisprezece ani in doctrina sectei Hosso, el a studiat invataturile maestrilor chinezi, dar mai ales :Sutra Lotusului", una dintre cele mai sacre rugaciuni buddhiste. In 794 el a intemeiat o manastire in apropiere de Kyoto, care se va numi Enryakuji, devenind ulterior centrul sectei Tendai. Saicho, care studiase preceptele "Cuvantului Adevarat", a incercat sa predea invataturile lui Buddha fara sa le deformeze, interpretandu-le.
CALUGARUL KUKAI INVENTEAZA SCRIEREA JAPONEZA
Calugarul Kukai, cunoscut mai tarziu sub numele de Kobo Daichi, a calatorit in China la inceputul secolului al noualea, cu scopul de a-si insusi invatatura "Cuvantului Adevarat". Dupa cativa ani s-a intors in Japonia aducand cu sine nu numai obiecte sacre ci si vaste invataturi pe care s-a straduit sa le transmita mai departe.
In 816 a intemeiat pe muntele Koya, la sud de Kyoto, templul Kongobu care avea sa devina centrul sectei Shingon - secta deosebit de importanta a buddhismului ezoteric, consacrata excludiv studierii textelor sacre (Shingon insemnand "Cuvantul Adevarat").
Pornind de la scrierea esoterica derivata din sanscrita, el a inventat caracterele "kana" - semne silabice, care se afla la originea scrierii japoneze. El a alcatuit un poem, in care fiecare semn nu aparea decat o singura data, conferind astfel formei poetice notiunea de nestatornicie a lumii vizibile proprie buddhismului. Erudit, Kukai a scris numeroase tratate printre care cel consacrat celor "Zece Ipostaze ale gandirii" sau acela despre "Universul cunostintei", care dezvolta ideea conform careia "lumea concreta - experimentata de fiinta umana aici si acum - constituie realitatea suprema, pe care negresit trebuie sa ne straduim sa o intelegem".
CALUGARII ARTISTI
Nici o pictura infatisandu-i pe superiorii marilor secte nu este semnata, cu atat mai putin reprezentarile divinitatilor sau orice alta scena legendara referitoare la Buddhism. Artistii nu au lasat urma numelor lor, astfel incat se poate presupune ca au fost insusi calugari, lucrand in interiorul manastirilor.
Spre deosebire de picturi, cateva mari sculpturi apartinand unor temple si manastiri celebre, poarta marca unor semnaturi, inlesnind astfel atribuirea certa a acestor opere care fac parte din patrimoniul artistic mondial.
In 1199 calugarul Chogen a ispravit restaurarea templelor din Nara - Todaiji si Kofukuji - dupa ce fusesera incendiate de clanul Taira, care, invins, parasise orasul. Yorimoto, capatenia clanului victorios Minamoto, a decis sa restaureze templele cu pricina, in semn de recunostinta pentru calugarii soldati care il sustinusera in timpul razboiului. El a apelat la artistii scolii Kei, mostenitori ai principiilor estetite ale sculptorului Kokei, fondatorul acestei scoli. Unkei, fiul lui Kokei, impreuna cu discipolul sau Kaikei au realizat in 1203, pentru Todaiji, doua sculpturi monumentale din lemn ale celor doi "nyo" (gardienii de la poarta). Pentru Kofukuji ei au conceput doua busturi reprezentandu-i pe Seshin si pe Muchaku, discipoli ai lui Buddha Miroku.